Sâmbătă, 28 februarie | ora 12:00
Expoziția Muzeul Provizoriu al Colecțiilor de Artă a funcționat ca un spațiu temporar pentru întrebări despre colecționare, memorie, valoare și atașament. Un muzeu „provizoriu” care nu promite permanență, ci proximitate. Un loc în care lucrările au stat împreună fără pretenția unei narațiuni definitive, dar cu disponibilitatea de a fi privite din nou. Finisajul este un moment al revizuirii și se va încheia cu un tur ghidat susținut de Gavril Pop, care va activa expoziția încă o dată prin discuții, conexiuni neașteptate, poate chiar noi poziționări mentale ale lucrărilor. Organizatorii nu promit explicații exhaustive, dar promit un traseu viu, onest și deschis interpretării. La ora prânzului, într-un ritm calm, împreună cu cei prezenți, se va punct punct Muzeului Provizoriu al Colecțiilor de Artă.
Conceptul muzeului a pornit de la ideea că omul ar avea o tendință irațională înspre a colecta lucruri: date digitale, haine, documente, jucării, becuri, șervețele, print-uri, oale și ulcele, filme, cărți, ambalaje, mobilă, ciorapi, sticle, timbre, linguri, cuverturi, prosoape, monezi, cutii, rețete, imagini, vederi, hârtie, plante, borcane pline și/sau goale și tot așa. Muzeul Provizoriu al Colecțiilor de Artă a apărut (și dispare la fel de subit) ca un exercițiu de inventariere a lucrurilor pe care le adunăm și care totodată ne dau sens, încearcă să cartografieze granițele în interiorul cărora atracția cuiva față de obiecte apare și se manifestă. Muzeul Provizoriu al Colecțiilor de Artă a fost conceput și ca un exercițiu muzeografic, care nu și-a propus în mod expres destabilizarea logicii colecției muzeale, cât mai degrabă a încearcat să substituie câteva lipsuri ale contextului local, atât ca instituții muzeale angajate în accesibilizarea patrimoniului și istoriei comunității (sediul central al Muzeului Național al Banatului este închis din 2007, substituit de o aripă a Bastionului care adăpostește câteva expoziții temporare), cât și ca atitudini mai generale legate de accesul la cultură și participarea democratică la discursurile culturale actuale.
Muzeul Provizoriu a apărut ca exercițiu de chestionare al dinamicilor individ-obiect-timp, potrivit inițiatorilor, „dar și un fel de a intui și încerca modalități prin care ne-am putea exersa identitatea, de a reconsidera ceea ce ne-ar fi propriu, în absența unor viziuni ultranaționaliste și apatice față de formele de viață din jurul nostru”, declară Gavril Pop. Deschiderea a avut loc pe 15 noiembrie, cu intervenții punctuale de la Erik Kun, Lucian Bădărău, Octavia Bortișcă, pneumapnea, Christine Cizmaș, Mihai Drăgan (Plan0) și Ciprian Homorodean.
