„Monumentele de for public sunt în majoritatea lor idealizări ale trecutului, transmit un mesaj către prezent. Sunt reprezentări ideologice sau chiar ilustrarea unor ficțiuni istorice, într-o formulă estetică specifică. Evenimentele recente ne arată că evocarea istoriei coloniale sau sovietice este îndepărtată din spațiul public, iar relația cu acest tip de patrimoniu e pusă constant sub semnul întrebării. Chiar și așa, statuile reprezintă, în continuare, punctul de intersecție al artei cu politicul, având ca numitor comun o gândire de tip simbolic: să faci ceva care transmite altceva. Aspect care le și face atât de atractive pentru o serie de practici artistice, de la performance la intervenții în spațiu public, fiind nenumărate exemplele de artiste și artiști care au creat o lucrare în relație cu un monument de for public, în mod legal sau ilicit. Statuile reprezintă practic un alt mediu de exprimare artistică contemporană.
Personal, am lucrat pe tematica statuilor și a monumentelor de for public pentru că am fost interesat de felul în care ne raportăm la o istorie idealizată prin cheia unui prezent problematic. În cazul lucrării Vacant, de exemplu, indeciziile și tergiversările autorităților târgu-mureșene de a amplasa un bust al unei personalități maghiare sau românești ducea la imaginea unor socluri goale, ambigue, butaforia unor momente în care, în sfârșit, istoria era suspendată, iar „războiul statuilor din Transilvania ajungea la un armistițiu. În cazul intervenției Primăvara - Vara, am curățat alături de un restaurator muzeal două statui din cartierul Aleea Carpați din Târgu Mureș, cu scopul de le repune în valoare pentru ceea ce ele au fost de la încept – celebrarea cuplurilor, a iubirii, un fel de totemuri socialiste ale fecundității. Era clar vorba despre o ideologizare a familiei tinere, însă în contextului unui cartier construit în anii 60-70, cu grijă pentru mediul locuit și calitatea vieții, cu parcuri, spații verzi, zone de joacă, ștrand și bibliotecă, aceste grupuri statuare dau măsura unei griji față de semeni, în totală opoziție cu dezvoltările imobiliare actuale, sterile și realizate auster, strict din perspectiva investițiilor, în care, în lipsa unor monumente care să evoce ceva, orice, cel mai vizibil element vizual rămâne brandingul constructorului.
Cercetarea de față își propune să documenteze relația afectivă pe care o au vecinii din Fabric cu Statuia fără Mână și să contextualizeze prezența ei în cartier. Într-un mod anecdotic, la momentul realizării primului insert floral, vecinii ne-au înconjurat și au exclamat în sfârșit a venit cineva să o repare. Pe lângă acest tip de activare comunitară, circumstanțele prin care s-a produs amputarea statuii pot reprezenta o narațiune prin care să se dezvăluie raporturile noastre cu monumentele de for public, dincolo de intențiile și materializările ideologice. O altă cercetare ar continua, pe tot parcursul anului, identificarea plantelor din fauna locală și punerea lor în valoare, în juxtapunere cu statuia din piața Mikloși. Astfel, dacă în imaginea inițială, buchetul era format din plantele Achillea, Dactylis Glomerata, Rumex, Calamagrostis, Selinum Carvifolia Hemerocallis fulva, Campsis sp., Rosa sp. și Syringa vulgaris, flora spontană și cultivată specifică peisajului de vară, această listă s-ar putea extinde cuprinzând o mai mare varietate a florei din vecinătate. Prin această intervenție se va realiza un mic inventar de specii locale care vor fi prezentate public prin intermediul unui gest efemer - buchetul cu flori, ce e totodată un apel la memoria colectivă (orașul florilor, grădinarii orașului).”
Gabriel Boldiș (n. 1976) este artist vizual și mediator cultural. Activează sub umbrela avatarului Monotremu, un proiect colaborativ început împreună cu Laura Borotea la Timișoara (2010), alături de care înființează și asociația Minitremu (2013) - o platformă educativă care propune copiilor și tinerilor o relație directă cu artele contemporane, prin diverse instrumente pedagogice precum cărți, jucării modulabile din lemn și o tabără ajunsă la a opta ediție.
Trăind pentru o perioadă de timp la Târgu Mureș, colaborează cu Fundația ARTeast și se ocupă de programele expoziționale ale B5 Studio, ce au cuprins expoziții individuale și de grup, intervenții artistice în spațiul public, rezidențe de creație sau conferințe. Revenit în Timișoara (2021), devine cofondator al asociației Casa Jakab Toffler, o platformă de activare comunitară din cartierul Fabric ce are ca finalitate îmbunătățirea vieții și a locuirii la comun.
A participat la diverse proiecte în spațiul public precum Spații în Așteptare, Orașul Vizibil sau Spațiu Expandat și a expus în cadrul mai multor spații expoziționale precum Magma Contemporary, B5 Studio, Salonul de Proiecte, Tranzit.ro, White Cuib, Apartament Deschis Chișinău, Kunsthalle Winterthur, MNAC, MARe sau în cadrul Bienalei Art Encounters Timișoara.
