Selma Dragoș mărturisește că a început să se gândească la acest subiect - Munca pe înțelesul copiilor, acum aproape 10 ani pe vremea când lucra într-un birou de consultanță ca trainer și facilitator, pentru a-și susține proiectele artistice. Când copilul ei o găsea dimineața la laptop, o întreba „Acum lucrezi pentru artă sau pentru bani?”. A adunat în toți acești ani zeci de micro-texte despre muncă, dedicate copilului meu. Pe unele le-a postat pe social media, cu hastag-urile #pptptcopii și #jumătateficțiune pentru a vedea reacțiile oamenilor în comentarii. Pe altele le-a ținut pentru sine. Până în acest punct, textele au fost un fel de cercetare personală.

Selma Dragoș consideră că în prezent societatea este tulburată pe de o parte de redefinirea rapidă a muncii în contextul apariției Inteligenței Artificiale, pe de alta de criza financiară care pare să mocnească. Selma Dragoș va structura textele legate de muncă într-o formă coerentă. ”Copii cresc auzind obsesiv întrebarea Ce o să te faci când o să fii mare?, iar adulții care sunt părinți simt presiunea crescândă a nevoii de a ghida alegerile școlare și profesionale ale copilului într-o lume care nu mai seamănă cu cea în care au făcut ei au fost puși să facă propriile alegeri. Îmi doresc să testez un format de spectacol care să permită adulților și copiilor să reflecteze jucăuș împreună, fără presiunea de a lua decizii imediate”.

În cadrul Bursei Energie!, Selma Dragoș va realiza interviuri cu părinți din diverse medii profesionale despre utilitatea socială a muncii lor și măsura în care se definesc sau nu prin aceasta, precum și o documentare extensivă online (podcasturi, emisiuni, articole de revistă) pentru a mapa conținuturile care definesc succesul profesional versus eșecul în zilele noastre. Care sunt lucrurile pentru care merită să muncească? Care e relația lor cu structura în care muncesc (organizație, colegi, șefi)? Care sunt situațiile din viața lor profesională în care nu și-ar dori să își vadă propriul copil? În același mod în care a ficționalizat și dramatizat propriile sale experiențe pentru copilul ei, în suita de texte deja existente, Selma Dragoș va prelucra materialul rezultat din interviuri pentru a crea o arhivă de piese scurte și foarte scurte despre muncă. Ulterior, un eveniment la Teatrul Basca - testarea textului, a eficienței formulei de teatru epic în episoade scrute, apoi o a doua lectură performativă la Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin. Limbajul scenic va fi teatrul de umbre (shadow play) - utilizând ca surse de lumină principale un proiector și un retroproiector și ca spațiu de proiecție un flipchart, un panou de proiecție și pereții sălii. Selma Dragoș va spune live povești cu ajutorul unor obiecte/unelte care au legătură cu meseriile documentate. În timpul ambelor lecturi, părinții și copiii prezenți vor putea contribui cu răspunsuri, printr-o aplicație de live-polling. Răspunsurile lor vor completa conținutul vizual și, datorită aplicației, vor rămâne anonime.

Selma Dragoș are licență în regie la UNATC București, în 2008. A urmat cursurile masteratului de dramaturgie la UAT Târgu Mureș. A beneficiat în anul 2001 de Bursa Leonardo, un internship la Trempolino, Pole des Musiques Actuelles, Nantes, Fanța și o rezidență FILIT-FITPTI pentru dramaturgie – Iași, în anul 2018. Textul Smaralda vă vede a fost scris în cadrul rezidenței de la Iași și a fost printre cele trei câștigătoare ale concursului FocusDrama de la Teatrul de Nord din Satu Mare). Spectacolul Povești invizibile, produs de Teatrul Gong Sibiu a fost nominalizat la premiile teatrului.  Selma Dragoș a devenit părinte la începutul anilor 2010 și de atunci a fost surprinsă de seriozitatea cu care copilul ei trata lumea din jurul lui. Ținând ateliere cu copii, pe Selma Dragoș a frapat-o aceeași seriozitate și contrastul dintre aceasta și tonul prea des infantilizant și condescendent al creațiilor literare și teatrale cu care se întâlnea copilul ei. Și-a format (alături de o generația de scriitori de literatură pentru copii și specialiști în parenting) convingerea că arta care se adresează copiilor nu trebuie să îi pună pe aceștia în postura de receptori ai unor lecții moralizatoare simpliste, ci să privească alături de aceștia cu mirare, cu ochi noi complexitatea uneori absurdă a lumii pe care am creat-o noi, adulții.