Bogdan Sărățean este preocupat de fenomenul migrației, atât din punct de vedere general-uman cât și subiectiv, personal. În călătoriile sale în zone fierbinți ale planetei (Myanmar, Uganda, Kenya, Tanzania) a fost preocupat de oamenii obișnuiți și poveștile lor de viață. În cele patru călătorii în Africa, nu a fost interesat de experiențe de tip safari, de aspectul turistic, ci mai degrabă a vizitat tabăra de refugiați din Uganda care adăpostea refugiați de război din Sudanul de Sud. A fost interesat de poveștile de viață ale refugiaților care au lăsat totul în urmă pentru a scăpa de război, riscându-și viețile. În toamna acestui an, Bogdan Sărățean a cunoscut șapte astfel de refugiați care au ajuns în Timișoara, fiind în prezent angajați la o fabrică. Aceștia au părăsit pentru prima dată satul lor din jungla ugandeză, neavând nicio pregătire profesională, ajungând să lucreze în trei schimburi la banda de producție tehnologică. Pentru acești oameni, faptul că sunt atât de departe de locul în care s-au născut, fugind din calea războiului, fiind în Timișoara este un fel de exil pe care l-au ales. Pentru a reuși să plece și-au vândut tot ce au avut punându-și speranțele într-un viitor departe de locul natal.
În vara anului 2019, Bogdan Sărățean a lucrat cu un grup de adolescenți din Ucraina și tineri din România, care și-au împărtășit problemele lor sociale, preocupările și planurile lor de viitor. Împreună cu acești tineri, Bogdan Sărățean a scris un text pe tema granițelor și a războiului, făcând apel la memoria recentă comună, la momentul istoric când s-au trasat granițe noi în Europa (Cortina de Fier, Europa de Est și Europa de Vest, totalitatarismul). Atelierele s-au finalizat cu un spectacol de teatru având o încărcătură emoțională aparte. La acel moment, toți participanți considerau că vorbesc despre Istorie la modul trecut. Jumătate de an mai târziu, pe 22 februarie 2022, Rusia a atacat brutal Ucraina și milioane de ucraineni au părăsit țara lor fugind din calea războiului. Dintre aceștia, peste 4000 de persoane trăiesc în Timișoara. Unii dintre ei încă mai speră că războiul se va sfârși curând și se vor putea întoarce acasă, adaptându-se la noua viață de refugiaț. Și aceștia trăiesc o formă de exil, a unui exil forțat.
În ce măsură s-au adaptat Timișoarei? Care sunt problemele cu care se confruntă acești oameni? Suntem noi capabili să înțelegem natura acestor probleme? Ce probleme se ivesc din cauza diferențelor culturale? Care sunt asemănările și deosebirile dintre cele două tipuri de exil? Sunt întrebări la Bogdan Sărățeanu dorește să găsească răspunsurile. Bogdan va identifica trei migranți din Ucraina și trei migranți de pe continentul african, care în prezent trăiesc în Timișoara și va realiza o serie de interviuri (înregistrate audio și arhivate). Interviurile vor fi documentarea necesară pentru scrierea unui text Exil, o frescă a dezrădăcinării. Textul va deveni spectacol care se va juca în cadrul Festivalului 25 de ore de teatru non-stop, care va avea loc la Timișoara, în luna octombrie.
Bogdan Sărățean s-a născut la Sibiu. A început să studieze Filosofie la Universitatea Babes Bolyai B, apoi a continuat să studieze Actorie, apoi Regie Teatru la UNATC. În anul 2004 aa debutat ca actor pe scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu (orașul natal, în care a trăit de altfel Capitala Culturală Europeană din anul 2007). În 2009 a fondat, în Sibiu, alături de un grup de adolescenți, Asociația BIS (un ONG cu profil cultural,
care de ceva ani își semnează producțiile simplu, Bis Teatru). În 2011 a organizat prima ediție a Festivalului 25 de ore de teatru non-stop (un concept inspirat de altfel din perioada teatrului studențesc și a prieteniei cu Thespis-ul timișorean). În 2023, a XIII-a ediție a acestui festival a avut loc și la Timișoara. Alături de echipa BIS Teatru, produce spectacole și îngrijește un hub comunitar (Grădina BIS). Ca regizor, a montat spectacole la teatre de stat (Teatrul Radu Stanca Sibiu/ Teatrul Satiricus Chișinău/Teatrul I. D. Sîrbu Petroșani), dar și cu echipa de la BIS Teatru. De cele mai multe ori, scrie textele spectacolelor pe care le pune în scenă împreună cu actorii sau anume pentru ei. Așa s-au născut spectacole precum: “Născut în ’90”,“Mutat de la noi”, “Născut în 2000”, „Anotimpuri”, “100 de minute de libertate”. A susținut ateliere Shakespeare la Universitatea Folkwang din Essen cu studenți din: Germania, SUA, China, Palestina. În perioada 2011-2023, a regizat peste 50 de spectacole lectură în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. A predat timp de 13 ani la liceu, iar apoi la facultate (ULBS). În 2020 a părăsit sistemul de învățământ. În 2019, a publicat la Editura Astra Museum, volumul-eseu “În căutarea teatrului pierdut”.
