În cadrul Bursei de Creație Energie!, scriitorul Caius Dobrescu își propune să scrie un volum de poeme/un roman în versuri - construit în jurul experienței lui Bolyai János care, în anul 1823, a avut ideea genială a geometriei hiperboloide și aceasta se întâmpla la aceea vreme când ajunge, ca locotenent secund și inginer militar, să lucrează la fortificațiile Timișoarei. ”În același an îi trimite tatălui său, matematicianul Bolyai Farkas, scrisoarea care conține faimoasa formulare: din nimic am creat un univers nou și straniu. Îmi propun un volum de poeme – de fapt, un roman în versuri – construit în jurul acestei experiențe. O experiență care devine brusc mult mai densă dacă realizăm că, după numai trei ani, tînărul Bolyai pleca din Timișoara ducînd cu el malaria și reumatismul care l-au însoțit toată viața. Și au contribuit, probabil, la sfîrșitul lui prematur, din 1860.”.
Caius Dobrescu mai precizează că, pentru Bolyai János, cei trei ani petrecuți la Timișoara de pionierul geometriei neeuclidiene și al – cu propriile lui cuvinte – Spațiului Absolut, condensează, așadar, o multitudine de teme (și mize). ”Fascinația și groaza cu care mintea modernă descoperea lumile posibile – ceva între o eflorescență feerică și o explozie distrugătoare. O mutație profundă și radicală, de care nu este însă direct-responsabilă tehnologia. Astăzi, gîndim marile transformări aproape exclusiv în funcție de metabolismul tehnoștiinței, fie ea văzută ca Marea Salvatoare sau ca fiara Apocalipsei. Dar experiența revelatoare a lui Bolyai ne arată că la originea unor schimbări ireversibile ale relației noastre cu lumea pot sta experimente pur mentale. Produse de cineva care nu avea la îndemînă mai mult decît un carnet și un condei. Pe de altă parte, în nodul tematic de rețea trebuie să socotim și ambiguitatea – definitorie pentru modernitate – dintre, ca să vorbim în limbajul epocii, carne și spirit, sau, în limbajul nostru, corp și minte. Corporalitatea emerge aici, în plin peisaj selenar al abstracției non-euclidiene (de altfel, există un cratre pe suprafața Lunii care a fost botezat Bolyai – iată deja un incitant punct de pornire pentru romanul în versuri!), prin tema morbidității. Atît în sensul uzual, de boală (în speță, cum spuneam, friguri și reumă), cît și în cel etimologic, care trimite la umiditate (date fiind mlaștinile din proximitatea Timișoarei de atunci, mlaștini care se livrează imediat unei procesări simbolice – ba chiar... prea imediat; e nevoie de multă atenție pentru a evita clișeele în relația cu ele).”.
Pentru Caius Dobrescu, Bolyai trebuie înțeles ”și așa, ca exprimînd, conținînd, încorporînd Mitteleuropa, Közép-Európa. Deci o nouă perspectivă tematică, și o nouă problematizare, se dechid de la sine, culturale, psihologice, nu în ultimul rînd politice: Europa Centrală, Europa unui centru care se sustrage mereu, care rămîne nedefinibil, care se transformă periodic în punct de fugă. Europa Centrală, cu încărcătura ei multietnică și multiculturală, deopotrivă luxuriant-barocă și condensat-explozivă. Acest Bolyai habsburgic trebuie captat și el, cu toată tensiunea lui identitară de aristocrat ardelean, auster și imploziv prin educație, ajuns în Timișoara cosmopolită și impregnată de Geselligkeit. (...) Și tensiunile sociale din Imperiu, așa cum se reflectau ele în microcosmosul Timișoarei, pot fi recuperate, prin colaje sau inserturi din presă ori din reconstrucții istorice savante. Pe de altă parte, în cadrul acestui proiect, dată fiind oportunitatea de a fi prezent la Timișoara, aș vrea să relansez volumul meu de debut, Efebia, apărut în 1994, la editura Marineasa – inutil să mai precizăm din Timișoara, și să vorbesc despre legătura cu Timișoara a grupului de la Brașov, din care fac parte. Legătură realizată în primul rînd prin Andrei Bodiu, prietenul plecat prematur dintre noi, care și-a făcut studiile universitare la ceea ce azi numim Universitatea de Vest și a cunoscut intim underground-ul literar timișorean al anilor 1980.”.
Caius Dobrescu este profesor de teoria literaturii la Universitatea București. A fost Fulbright Fellow la Universitatea din Chicago. Caius Dobrescu s-a născut la Brașov. Volume publicate: poezie: 1991– Pauză de respiraţie, poezii, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea; 1994 -Efebia; 1994 - Spălîndu-mi ciorapii; 1998 - Deadevă; 2006 - Ode an die freie Unternehmung, Ottensheim, Edition Thanhäuser (pentru care a primit în 2009, împreună cu traducătorul în germană, Gerhardt Csejka, premiul oraşului Münster pentru poezie europeană); 2009 - Odă liberei întreprinderi. Roman: 1994 - Balamuc sau pionierii spaţiului; 2007 - Teză de doctorat; 2010 - Euromorphotikon, roman în versuri; 2011 Minoic; 2017 - Moarte în Ținutul Secuilor. ESseu: 1998 - Modernitatea ultimă, eseuri; 2001 - Inamicul impersonal, eseuri; 2001 - Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne; 2004 - Mihai Eminescu. Monografie; 2013 - Plăcerea de a gîndi.
