White Gold este conceput ca o serie de trei episoade în care sunt folosite diferite metode de a obține parfum de sparanghel. Conceptual, sparanghelul funcționează atât ca metaforă, cât și ca material. Cândva rezervat nobilimii, consumul și cultivarea sa actuală dezvăluie o diviziune geopolitică durabilă. Proiectul investighează politica mirosului ca un registru visceral al migrației și precarității, întrebându-se cum clasa, consumul și apartenența sunt înscrise prin miros. Numele proiectului provine de la faptul că sparanghelul alb este numit aur alb în Germania; iar în Germania există numeroase evenimente și instituții dedicate plantei – festivaluri, muzee, trasee tematice etc. Deși este considerat o delicatesă în Occident, sparanghelul modifică, de asemenea, mirosul corpului, devenind o metaforă puternică pentru modul în care corpurile sunt reglementate și clasificate ca fiind acceptabile sau intruzive. Dincolo de simbolismul său, sparanghelul este legat material de munca migrației sezoniere. În fiecare an, sute de muncitori din Europa de Est recoltează această cultură, muncă ce rămâne în mare parte invizibilă pentru societățile care o consumă.

Primul episod a fost dezvoltat în 2024, în timpul unei rezidențe la ZK/U Berlin, susținută de Goethe-Institut (Bursa On the Move). A fost filmat în colaborare cu artiștii est-europeni Vangjush Vellahu și Tristan Nicolas și documentează procesul colaborativ de creare a unui parfum de sparanghel, în paralel cu reflecții despre experiența lor în Berlin. Acest material video urmează să fie editat și finalizat în cadrul acestei burse, constituind un segment de sine stătător al proiectului. Al doilea episod va fi filmat în Țările de Jos, unde Ari David trăiește în prezent. Va fi o componentă auto-etnografică, în care artista își va folosi propriul corp într-un proces lent de extragere a mirosului de sparanghel, plasând corpul ca spațiu de producție, epuizare și afectare. Această metodologie este în același timp senzorială, performativă și politică.

Proiectele artistei Ari David investighează modul în care dimensiunea socială este înscrisă în corp, explorând teme precum identitatea, colectivitatea și disidența. Utilizează o varietate de medii — text, video, sunet, textile și performance — prin care examinează gesturi minore și coregrafii cotidiene, reflectând asupra modului în care corpurile sunt modelate în contextul societății vestice. Pe termen lung, Ari David urmează o metodologie similară, bazată pe acumularea de conținut și materiale, cu scopul de a analiza modul în care cunoașterea — în special prin prisma istoriei, legislației și capitalismului — este generată, circulată și întrupată. Integrează aceste acumulări cu relațiile, obiectele și conversațiile întâlnite de-a lungul parcursului artistic. In Spite of Everything (2023) explorează gestul de a scuipa, împletind cercetare artistică, magie, teoria genului și relații personale într-o reflecție asupra formelor de rezistență corporală. Procesul colectiv a devenit central în practica artistei, iar metodologiile dialogice și diferitele forme de colaborare joacă un rol esențial în proiectele recente. Pentru Wear Me Out (2024/25), a purtat o serie
de conversații cu lucrători culturali și artiști din Europa de Est, reflectând asupra muncii în raport cu precaritatea, munca artistică și neoliberalismul.

Responsabilitatea pentru conținutul textelor, fotografiilor și materialelor prezentate pe această pagină aparține exclusiv organizatorului evenimentului. Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara nu își asumă răspunderea pentru acuratețea, veridicitatea sau drepturile de autor aferente acestora.