Proiectul este un spectacol tip one woman show pornind de la povestea Babei Dochia. Personajul este o fată tânără care îmbătrânește doar pe parcursul zilei, blestemată la această condiție. Este condamnată la viață din cauza jurămintelor pe care le-a făcut față de iubitul ei, un Făt-Frumos plecat la vânătoare și care nu se mai întoarce fiind capturat de ielele care trăiesc în pădure. Pentru a muri, Baba Dochia trebuie să aștepte ca el să se întoarcă. Pe tot parcursul performance-ului, vom afla cine este ea, de unde se trage, care îi e povestea, cum a ajuns să îl întâlnească pe iubitul său, și ce s-a întâmplat cu ea din punctul în care el a plecat și nu s-a mai întors. 

Spectacolul păstrează specificitățile basmului, structura în sine fiind în această cheie, totodată și textul, pe care vreau să îl creez printr-un colaj de descântece culese de-a lungul timpului. ,,Plecai pe o cale/ Plecai pe o cărare/ Plecai în Luncă/ La Sf. Duminică/ Pe potecă curată de rouă neudată/ Și-ncepui să mă plâng/ Și să mă răsfrâng/ De făcături/ De dătături, etc” - câteva exemple, la care să adaug propriul text. 

Ce consider că ar fi interesant de exploatat în fructificarea acestei reprezentări este atmosfera. Voi colabora cu un pianist de jazz și blues. Alegerea muzicală nu doar că va potența dramatic stările, dar totodată conceptul va surprinde, mai puțin exploatat. Un dor imens. O prezență masculină constantă, dar în absență, despre care Dochia va vorbi constant. Tema principală va fi dorul ramificându-se în teme secundare precum iubire, absență, singurătate, viață, moarte, alegeri, destin. Realitatea pe care oamenii o experimentează astăzi este una a singurătății, iar conceptual văd o analogie foarte potrivită între acest tip de singurătate exprimat prin performance și cea actuală. Cred că această perspectivă ar ajuta tinerii, în primul rând să se simtă mai înțeleși. E important ca ei să știe că oamenii s-au confruntat mereu cu aproximativ aceleași probleme și că nu sunt singuri. Tehnicile pe care le voi folosi vor fi cele pe care se bazează un monolog dramatic -  storytelling, mișcare scenică raportată la situația dramatică, iar pianistul Francis Mozes va folosi tehnici specifice jazz&blues-ului având experiență în producția muzicală și teatrală, accentuând muzical textul și spectacolul în sine.

Cristina Bordeanu este actriță independentă, absolventă a Facultății de Teatru și Film a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. Îşi gândeşte, scenarizează, conceptualizează și scrie one-woman show-ul Adevărata poveste a Spânului, un spectacol care îmbină universul arhaic cu contemporaneitatea și în care figura antagonistului din Harap-Alb este reabilitată. Spânul fiind de fapt, nevinovat și constrâns de tot felul de circumstanțe să procedeze așa cum a făcut-o. Declară că este un spectacol despre natura umană. Spectacolul a fost prezent pe mai multe scene prin țară, în cadrul unor festivaluri din țară, precum Festivalul Versus, Teatrul Anton Pann, Săptămâna Comediei, ediția a X-a Brașov, launmomentdatinparc din Timișoara). Anul acesta, Cristina Bordeanu a organizat un turneu independent în București, Târgu Mureș, Brașov, Oradea și Cluj-Napoca.

A colaborat cu Asociația Texte bune în locuri nebune și cu Compania Magic Puppet. A organizat și moderat evenimente de Spoken Word Poetry la Brașov și la Cluj-Napoca. A susținut ateliere de teatru pentru adolescenți și tineri, dar și pentru adulți și vârstnici (trainer în cadrul Junior Summer University XIV; în Go, BuddyUp-The Duke Of Edinburgh’s Award). Cristina Bordeanu crede că cea mai mare putere a unui om este de a oferi și de a crede.