Născut în Yugoslavia într-o familie de etnici români în Banatul sârbesc la Vârșeț (Vršac) unde a și terminat școala generală și liceul în limba română. A studiat la Universitatea de Vest la Facultatea de Litere, jurnalistică - engleză, și un masterat la Facultatea de Economie în management și marketing. Din 2004, lucrează în cooperare transfrontalieră România - Serbia, la început la nivel de proiecte; din 2006 la nivel de program, angajat de UNDP în Ministerul de la Belgrad cu birou la Vârșeț; la sfârșitul lui 2009, s-a transferat la Timișoara la Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră; din 2010 a fost manager de proiecte la Institutul Intercultural Timișoara, unde a coordonat proiectele europene cu instituții publice din Serbia: Poles of Cultures și Inclusive Art. A mai fost implicat în producția a 2 proiecte artistice derulate cu Asociația Timișoara 2021, în 2017 a coordonat proiectul Birdhouse Gallery, iar în 2018 a fost asistent în cadrul proiectului Windows derulat în cartierul Dacia. Din 2021 până în august 2024, a fost implicat în derularea programului național prioritar Timișoara Capitală Culturală 2023; ca Inspector de specialitate la Primăria Timișoara, iar din februarie 2024 la Centrul de proiecte. Marcel Bajka privește cultura nu doar ca artă și patrimoniu, ci într-un sens mai larg, al unei stări de spirit dezvoltate, împreună cu procesele acestei dezvoltări, mijloacele acestor procese și sistemul prin care este experimentată o ordine socială.

Mobilitatea implică o vizită de cercetare și documentare în vederea îmbunătățirii cooperării și a consolidării de parteneriate, precum și un schimb de experiențe și învățarea de la gazde a unor abordări noi privind intervenții artistice în organizații și comunități, precum și despre artă în spațiul public. Mobilitatea implică de asemenea identificarea de potențiali parteneri instituționali interesați să participe la pregătirea și implementarea de proiecte transfrontaliere în domeniul culturii și turismului pentru programul Interreg IPA Romania-Serbia, dar și pentru alte programe europene), în cadrul căruia este prevăzută lansarea unui nou apel până la sfârșitul anului 2024.

În cadrul mobilității va fi contactată și comunitatea românească din Serbia și vor fi organizate discuții cu reprezentanții diferitelor organizații românești din Serbia care vor include și subiectul clădirii „Luceafărul” din Vârșeț, una din cele mai impozante clădiri din oraș, localizată în centrul orașului, pe un teren de aproximativ 2.460 metri pătrați, care a devenit proprietatea statului român în anul 2022 și despre care Ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, a declarat că va deveni un „spaţiu de promovare a culturalităţii şi spiritualităţii româneşti din Republica Serbia”. În perioada 2020-2023 colaborarea cu Serbia a fost mai mică decât era inițial planificată și mult sub potențial. Sunt multiple cauze pentru această situație, printre care se numără: pandemia; amânarea pentru ani diferiți a titlurilor de Capitale Europene ale Culturii: Novi Sad din 2021 în 2022 și Timișoara din 2021 în 2023; situația politică din Serbia bazată pe neasumarea de poziții clare în dosare cheie și pe menținerea unui grad semnificativ de închidere față de Europa și valorile europene; slabă abilitate a României, dar și a Timișoarei, de a-și extinde influența peste graniță, situație care își are originea în percepția anacronică a Serbiei ca fiind mult mai dezvoltată decât România.

Potențialul acestor colaborări nu este suficient de bine operaționalizat, deci nici suficient de bine utilizat. Mobilitatea propusă are potențialul de a contribui la consolidarea colaborării, la stabilirea de noi parteneriate și la identificarea unor teme actuale de interes de ambele părți ale frontierei. Există totuși o tradiție de cooperare între Timișoara și Serbia. Timișoara împărtășește cu românii din Serbia un patrimoniu cultural unic - cultura tradițională bănățeană. Coridoarele de cooperare culturală sunt active mai ales în domeniile teatrului (la Teatrul Național Steria din Vârșeț funcționează o Scenă în limba română), a muzicii și dansului folcloric, precum și a formațiilor de fanfare. Aceste considerații ar justifica formularea de propuneri concrete din partea Timișoarei către Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român privind extinderea influențelor culturale românești în Serbia prin contribuții la conținutul activităților ce pot fi organizate în viitor în clădirea „Luceafărul” din Vârșeț.