Planul de creație propus de Nicolae Dobrovicescu  conține, pe lângă realizarea unui spectacol, o importantă componentă de cercetare, structurată în trei direcții principale, care reflectă temele centrale ale producției: Mișcarea HIP – adică interpretarea muzicii vechi conform practicilor și esteticii epocii în care a fost compusă. Un aspect central al HIP îl constituie raportarea directă la tratatele muzicale din secolele XVII–XVIII, care oferă informații valoroase despre tehnică, improvizație, stilistică și ornamentație. Acestea arată faptul că interpretul era considerat un co-creator, nu doar un executant, ceea ce contrastează cu practica interpretativă rigidizată din sec. XIX și începutul sec. XX. Printre compozitorii și interpreții ale căror tratate vor sta la baza interpretărilor se numără: Johann Joachim Quantz, C.P.E Bach, François Couperin, Johann Mattheson și Francesco Geminiani.

Practicile interpretative specifice avangardei din cea de-a doua jumătate a sec. XX. A doua jumătate a secolului XX a adus o transformare radicală în modul în care este realizat actul interpretativ în muzica clasică. Practica interpretării depășește granițele tradiționale ale fidelității față de partitură, iar interpretul devine co-autor, împreună cu compozitorul. Portativul dispare adesea din
partitură și este înlocuit cu textul și/sau cu elemente grafice abstracte. Una dintre cele mai valoroase surse de inspirație este colecția de partituri a lui John Cage, Song Books (1970). Aceasta conține două volume cu un total de 90 de partituri, ce oferă o libertate semnificativă performerului. Un alt punct de reper va fi Mauricio Kagel, un pionier al teatrului instrumental, care a pus problema rolului muzicii clasice în societate, făcând referire inclusiv la glorificarea compozitorilor și minimizarea interpreților.

Pentru o mai bună înțelegere a curentelor artistice avangardiste din secolul trecut, va fi esențială studierea unor autori care au teoretizat aceste transformări. Printre cei mai relevanți se numără Richard Taruskin, Nicholas Cook și Carolyn Abbate.  Având o importantă componentă teatrală, minimalismul este probabil cea mai potrivită practică de a pune în scenă un astfel de spectacol, în care resursele financiare și tehnice sunt limitate. Astfel, cercetarea premergătoare spectacolului va analiza perspectiva a doi dintre dintre cei mai influenți oameni de teatru din secolul XX: Peter Brook și Jerzy Grotowski. Aceștia au oferit un cadru teoretic și practic esențial pentru înțelegerea teatrului contemporan, contribuind la redefinirea relației dintre actor, text și public. Peter Brook propune conceptul de spațiu gol, un cadru în care teatrul se reduce la esența sa — relația directă și autentică dintre interpret și spectator, accentuând spontaneitatea și energia momentului scenic. În paralel, Jerzy Grotowski dezvoltă ideea de teatru sărac, unde actorul devine instrumentul principal al expresiei, iar elementele scenice sunt reduse la minimum pentru a crea o experiență teatrală
intensă, aproape ritualică.

Pentru realizarea spectacolului, vor fi necesare mai multe sesiuni individuale și comune de cercetare practică, prin care informațiile dobândite să fie experimentate. Sesiunile vor avea loc în Graz și vor beneficia de implicarea cadrelor didactice ale Kunstuniversität Graz. Tot în Graz, va fi realizată o lucrare originală, realizată de Mihai Codrea în colaborare cu cei trei instrumentiști. Lucrarea va avea ca teme de cercetare rolul instrumentistului în actul de creație, precum și calitățile, limitările și sonoritățile instrumentelor istorice în contextul muzicii contemporane. Principalele direcții estetice și tehnice din care se vor inspira cei patru artiști se prefigurează a fi John Cage și actul performativ, împreună cu Mauricio Kagel și teatrul-instrumental. Realizarea unui scenariu, sub coordonarea lui Nicolae Dobrovicescu, reprezintă o altă componentă care va necesita o cercetare prealabilă. Realizarea va avea ca principală sursă de inspirație cinematografia minimalistă, cu precădere Roy Andersson – unde acțiunea se petrece fragmentat, pe mai multe planuri, și neo-realismul italian în care actorii sunt, în multe cazuri, amatori, reprezentanți direcți ai claselor sociale pe care le interpretează. Spectacolul ar urma să includă o scenografie minimalistă, elemente de recuzită, precum și replici și acțiuni concrete.

Nicolae Dobrovicescu este artist român, absolvent al Universității Naționale de Muzică din București și în prezent studiază interpretarea în perioada Renașterii și Barocului, la Kunstuniversität Graz (Austria), sub îndrumarea violonistei Susanne Scholz. Până la vârsta de 20 de ani,
a câștigat peste 30 de premii naționale și internaționale în România, Italia și Marea Britanie. A susținut concerte ca solist alături de orchestre precum Camerata Regală din București și Filarmonica Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea. A fost membru al partidei de vioara I a Orchestrei Române de Tineret, concertând în săli de prestigiu precum Konzerthaus Berlin, Musikverein Wien, Philharmonie de Paris și Elbphilharmonie Hamburg.

În 2017 a fondat Orchestra KamerArt, un ansamblu format din 23 de tineri instrumentiști români, susținând concerte în săli precum Ateneul Român și sălile Atelier și Studio ale Teatrul Național din București. În anul 2019 a conceput și coordonat proiectul KamerArt Experience, un eveniment susținut într-o fostă parcare RATB, ce a îmbinat muzica de cameră a secolului XX cu poezia, teatrul, dansul, pictura, sculptura și jocurile video, promovând și lucrările a patru tineri compozitori. Abordarea experimentală a continuat cu proiectul Young Artists for Young People, care a inclus piesa de teatru-instrumental Fools Tact. În 2021, a început studiile de regie de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, dar a renunțat după un semestru din cauza constrângerilor artistice. S-a mutat în Timișoara, unde a implementat mai multe proiecte culturale în calitate de membru al asociației Trib’Art, inclusiv Eufonia Festival, Punctul Termic Muzical și Romanian Chamber Orchestrat.

Responsabilitatea pentru conținutul textelor, fotografiilor și materialelor prezentate pe această pagină aparține exclusiv organizatorului evenimentului. Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara nu își asumă răspunderea pentru acuratețea, veridicitatea sau drepturile de autor aferente acestora.