Planul de creație este gândit în trei etape. În etapa cercetării și documentării, voi explora în profunzime temele și subiectele pe care doresc să le abordez, prin lectură, vizionare de filme, seriale, stand-up comedy, documentare și discuții cu persoane cât mai diferite. Punctele mele de pornire și de interes în legătură cu acest proiect sunt temele și problemele din viața unor femei millennials, la vârsta de 30 și ceva de ani. Câteva întrebări pe care vreau să mă concentrez: Cât de ușor de dezvoltat e sentimentul de solidaritate între femei, mai ales dacă nu ai crescut într-un mediu care să ți-l cultive? Care e dinamica de putere în cadrul unei prietenii între femei, cum rezistă în timp și care sunt motivele pentru care se poate dezvolta/opri acest fel de relație? Cum putem face față misoginismului internalizat? E ceva cu care fiecare femeie se naște? Care sunt instrumentele prin care l-am putea depăși? Cât de mult te definește propria relație cu familia, mediul și contextul în care ai crescut și cum se pot depăși barierele care sunt create la începutul copilăriei? Ce amprentă își lasă traumele asupra vieții noastre interioare și cum se reflectă în comportamentele exterioare? Cât de tare te definește ideea de a avea sau nu copii în societatea contemporană din România? Ce presupune să fii artist independent, cum treci peste momentele dificile și instabilitatea mediului de lucru și ce te motivează să continui? Cum înveți o parte sănătoasă de self-care, self-love și încredere în sine, mai ales când îți sunt niște concepte total străine?
Vreau să cercetez personaje feminine din ziua de azi, ce anume le dă putere, ce le face să fie posibile persoane reale, cu plusuri și minusuri, cu vulnerabilitate și încredere, cu umor și determinare, cum își urmăresc scopurile în condiții adverse sau cum reușesc să-și găsească un scop în urma unor evenimente traumatice.
În etapa scrierii textului de teatru, care se poate intercala cu prima, și când de obicei apar idei posibile în urma lecturii/vizionării altor materiale legate de subiectele cercetate. În esență, voi experimenta cu structuri dramatice posibile (scene, monoloage, suspendări ale convenției teatrale clasice și adresarea directă spre public etc.) pentru a găsi o variantă care să susțină cel mai bine ceea ce vreau să zic. Voi urmări ritmul textului, firul narativ din spatele acțiunilor, coerența bucăților pe întreaga piesă, cât de plauzibile sunt personajele și situațiile în care se află, cât de ușor se poate empatiza cu ele. În ceea ce privește stilul personal, orice temă am abordat până acum (sarcina în adolescență, divorțul, căsătoria cu propria persoană, depresia și anxietatea la tineri, traficul de persoane etc.) consider că cea mai bună reprezentare și cel mai ușor mod de a ajunge la public este printr-o poveste. Pe scurt, îmi place și-mi doresc să spun/creez/scriu/înfățișez povești. De asemenea, mereu am îmbinat umorul cu elemente serioase, situații tensionate sau conflict, pentru că mi se pare valoros să reprezinți viața în toată complexitatea ei, cu nuanțe cât mai diferite.
Etapa organizării spectacolului-lectură și activitățile adiacente acestuia. N-am scris niciodată o piesă doar cu personaje femei și întotdeauna mi-a venit mai ușor să scriu pentru bărbați decât pentru femei, chiar dacă acest dezechilibru s-a reglat pe parcurs, odată cu experiența. Proiectul de față este o provocare personală de a mă apropia de femeile din viața mea, de a cultiva relații sănătoase și de a dezvolta acest important sentiment de solidaritate feminină cu care n-am crescut, dar pe care îl simt atât de necesar în momentul prezent.
