Îmi propun să continui demersul creativ pentru performance-ul Faust 2.0 pe care l-am realizat cu ocazia examenului de licență din cadrul Academiei de Muzică Gheorghe Dima Cluj Napoca. Proiectul mi-a deschis apetitul pentru regia coregrafică. Am ales mitul faustic ca temă, deoarece consider că fiecare om este în căutarea echilibrului dintre bine și rău și în căutarea fericirii. Am încercat să abordez tema în așa fel încât să fac publicul să treacă prin mai multe stări, de la realizarea faptului că toți avem întrebări fără răspuns, până la a recunoaște că fiecare are mici adicții, plăceri nevinovate, dar și momente în care nu se gândește la consecințe.  

Acțiunea în Faust 2.0 se întâmplă în jurul unui om nemulțumit de condiția lui - Faust - care își dorește să experimenteze viața pentru a afla sensul acesteia. Probabil fiecare om își pune aceleași întrebări despre univers și viață, cum face Faust, astfel că acesta reprezintă un arhetip. Pentru Mephistopheles nu este prima dată când are de-a face cu un asemenea caz, când găsește omul într-un punct vulnerabil și încearcă să îl seducă. Cred că omul are zilnic de ales între a face bine sau rău, a se gândi și la alții sau doar la el, a fi leneș sau a acționa. Faust este deci misiunea de azi a Diavolului. Titlul Faust 2.0 este gândit tocmai cu aceste aspecte în minte, că actualul Faust nu este nici primul, nici ultimul care trece prin această experiență.

Coregrafia se dezvoltă pe baza mesajului și temei din fiecare scenă. Folosesc repetiția în cazul unor mișcări sau gesturi pentru a crea laitmotive care să sublinieze anumite stări. Ceea ce îmi doresc cel mai mult este ca coregrafia să fie organică, să includă gesturi naturale și expresive pe care să le transformăm în mișcare. Evit să folosesc mișcări goale, adică fără expresie, care să nu sugereze ceva din starea pe care o avem de transmis. Ansamblul l-am perceput ca pe un personaj colectiv și am încercat să mă folosesc de el în așa fel încât să subliniez temele spectacolului.  

Îmi doresc să reiau procesul de lucru la Faust 2.0, în primul rând prin unificarea echipei de performeri, adică să înlocuiesc trei dansatori cu alții pentru ca procesul de lucru și rezultatul final să evolueze. În acest sens, planific o săptămână de lucru cu distribuția pe exerciții de improvizație și consolidare a echipei. Al doilea pas pe care îl voi face va fi procesul de cercetare tip laborator. Voi prezenta sau reprezenta temele performance-ului echipei și vom lucra pe baza acestora timp de două săptămâni. În cadrul laboratorului, vor avea loc discuții și exerciții de mișcare pentru teme precum căutările fiecăruia în viață, consecințele propriilor decizii, credință, adicții și negarea problemelor prin adicții. Astfel, sunt încrezătoare că vom reuși să dezvoltăm mai multe detalii în gesturi și să transformăm coregrafia actuală într-una mai sensibilă și expresivă.  

În cele ce urmează, o să lucrăm pe coregrafia, gestica și miza fiecărui moment deja existent în Faust 2.0. Procesul va dura până la prezentarea spectacolului. Vom pune la punct fiecare element al coregrafiei, astfel încât ulterior să putem repeta cap-coadă, pentru a dezvolta rezistența fizică și a simți legăturile dintre momente.  

Pe plan coregrafic și conceptual, îmi doresc să aprofundez temele alături de viitoarea echipă, pentru ca fiecare performer să simtă ceea ce are de transmis. De-a lungul procesului de lucru pentru examenul de licență, am dezvoltat expresia facială și corporală pentru fiecare personaj, însă îmi doresc ca în următoarea perioadă de lucru să cer ajutorul unui actor pentru o mai bună dezvoltare pe acest plan. Pun mult accent pe expresivitate și teatralitate în acest proiect, așadar consider necesar ca fiecare dansator să își însușească toate mișcările și gesturile, motiv pentru care perioada de lucru în cadrul bursei va fi mai îndelungată și mai exată pe detalii, față de cum a fost anterior.  

Roxana Florescu a început să danseze de mică, urmând cursuri de dans sportiv, continuând în adolescentă cu baletul clasic. După absolvirea Liceului de Coregrafie Octavian Stroia din Cluj-Napoca, a urmat cursurile secției Artele Spectacolului Muzical, specializarea regie coregrafică a Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca.

Activează ca dansator/performer freelancer, dar colaborează cu Opera Maghiară Cluj-Napoca, cu compania de artă stradală Famous Art din Cluj-Napoca, cu Jump In Dance Company Cluj-Napoca și cu Teatrul Municipal Baia Mare, unde cel mai recent proiect a fost Placebo, în concepția și coregrafia lui Arcadie Rusu. Roxana Florescu predă cursuri de balet și de mișcare având o experiență de 7 ani în domeniu. Din anul 2020 este co-fondatoarea studioului de balet și mișcare Art House în Cluj-Napoca, iar din primăvara acestui an este membru fondator al Asociației NON, creată cu scopul întâmpinării nevoilor tinerilor și artiștilor emergenți în domeniul artelor performative.