Mobilitatea constă într-o cercetare la Museum of Broken Relationships din Zagreb, Croația – un spațiu fizic și virtual dedicat transformării experiențelor personale de iubire și pierdere în povești colective. Scopul vizitei este de a explora forme narative alternative care îmi vor susține viitoarele proiecte dramaturgice. Într-un context în care tehnologia și inteligența artificială generează conținut pe baza unor tipare prestabilite, devine esențială regăsirea vocii autentice, nefiltrată de algoritmi, care pune în centru emoția, autenticitatea și implicarea publicului. Muzeul oferă un exemplu relevant prin modul în care obiectele și poveștile anonime alcătuiesc o narațiune comună, compusă din perspective diverse. Această formă de storytelling este simplă, dar puternică, profund umană și accesibilă. Cercetarea urmărește identificarea unor structuri flexibile, aplicabile în dramaturgie, capabile să reflecte complexitatea trăirilor individuale și să ofere o alternativă reală la construcțiile narative convenționale.
Vizita de studiu la Museum of Broken Relationships reprezintă un răspuns personal la presiunea standardizării pe care o resimt în calitate de autoare de texte dramatice. Pentru Cornelia Iordache, dramaturgia – ca orice formă de artă scrisă – poartă responsabilitatea de a rezista influenței tot mai mari a inteligenței artificiale. Crede că acest este un moment în care dramaturgia se va scutura de o parte din estetica tradițională, pentru a se reinventa. Cornelia Iordache consideră că mobilitatea pe care o propune se adresează și unei nevoi reale a scenei culturale universale, nu doar a celei din Timișoara, aceea de deschidere și reinventare, prin forme artistice care să reafirme unicitatea și complexitatea perspectivei umane, să cultive fragilitatea emoției, autenticitatea interacțiunilor dintre oameni și să se opună uniformizării narative.
Deși dramaturgia este, prin natura ei, una dintre formele artistice cele mai flexibile, Cornelia Iordache a observat că, odată cu impactul inteligenței artificiale, intervine riscul unei alunecări spre clișeu și tipar narativ. Mobilitatea propusă prin această aplicație susține revitalizarea dramaturgiei locale prin storytelling participativ, emoțional și interdisciplinar. Vizita de studiu este astfel una valoroasă prin aceea să oferă acces direct la un model narativ diferit, construit pe confesiuni autentice, obiecte-simbol și participarea activă a publicului. Muzeul propune o arhivare emoțională participativă, în care povestea fragmentară și subiectivă devine material artistic. Un astfel de model poate îmbunătății practica personală și, totodată poate inspira dezvoltarea dramaturgiei timișorene.
Cornelia Iordache, născută în 1984 la Timișoara, este dramaturg și absolventă a Masterului Creative Writing (2010) la Universitatea de Vest din Timișoara, cu lucrarea Dramatic monologue in modern poetry. În 2023, piesa sa Normă dublă, care explorează munca invizibilă a femeilor casnice, alături de alte patru texte, concursul de piese scurte de la Festivalul Național de Teatru și a fost prezentată în regia Monicăi
Stoica. În 2021, textul Tabăra a primit Premiul de debut la Festivalul DbutanT și a fost montat în regie colectivă, fiind inclus în antologia 5 povești în cinci tablouri. În 2020, a scris textul documentar-manifest N-am șterge nimic, adaptat în teatru-film în cadrul proiectului Cămine în mișcare. În 2018, a beneficiat de o rezidență la Reactor Cluj, unde a creat piesa Pauze de respirație, inclusă în Turneul Drama 5 și prezentată la Teatrul de Nord Satu Mare. În 2017, piesa Luni a fost selectată pentru spectacolul GenUE, coproducție a Teatrului Național Târgu-Mureș și Teatru 3G. În 2012, piesa Casa noastră a obținut premiul al doilea la concursul INSPIRED.
