În luna mai m-am aflat timp de o săptămână într-o vizită de lucru la Timișoara, ocazie cu care am vizitat câteva spații expoziționale și am intrat în contact cu operatori culturali care desfășoară proiecte în cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii. Din discuțiile informale purtate cu manageri culturali și membri ai echipelor de organizare a reieșit nevoia de a utiliza instrumente calitative cu privire la măsurarea impactului asupra publicului larg a unui eveniment de asemenea anvergură.
Dincolo de datele statistice cantitative (numărul de participanți live, numărul de interacțiuni pe social media, numărul de evenimente) care le sunt disponibile în urma campaniilor de comunicare, organizatorii de acțiuni culturale angrenați în programul Capitală Europeană a Culturii nu beneficiază de date calitative (cercetare antropologică de teren) care măsoară interesul publicului participant față de ceea ce se întâmplă în oraș, și aici mă refer la publicul larg din Timișoara, făcând excepție de publicul uzual, amator de evenimente cultural-artistice, dar în mare măsură limitat. De asemenea, momentan nu există informații online/articole de presă despre cum percep Timișoara în rol de Capitală Europeană a Culturii diferite categorii de public, toate relatările fiind grupate în jurul sintagmei „câteva mii de oameni au fost prezenți la deschiderea Timișoara Capitală Europeană a Culturii”.
În calitate de cercetătoare și community manager la platforma ISCOADA (www.iscoada.com), activitate pe care o desfășor de 3 ani, mă interesează nevoile și comportamentul de consum al publicului care participă la evenimente culturale. Experiența mea de interacțiune cu publicul prezent în cadrul proiectelor derulate în București de ISCOADA (Zilele ISCOADA - Apă, artă și comunitate, Bucureștiul seniorilor, Grădinile Comunitare din Drumul Taberei) m-a convins de necesitatea unui demers care să investigheze mai consistent impactul acestor inițiative asupra comunității. Coroborat cu experiența de cercetătoare afiliată în proiecte de community mapping și evaluări de impact ale strategiilor diferitelor organizații cu care am lucrat, propun un material scris bazat pe cercetare calitativă nouă, care să vorbească despre percepțiile publicul larg din Timișoara asupra evenimentelor din cadrul programului Capitală Culturală Europeană, și în ce măsură le sunt împlinite nevoile de consum artistic și cultural.
Așa cum menționam anterior, materialul scris va avea la bază o cercetare calitativă ce va fi desfășurată în Timișoara în luna septembrie și va explora modalitățile în care diferite categorii de public larg se raportează la orașul devenit în 2023 Capitală Europeană a Culturii. Metodologia de cercetare vizează etnografie de teren (observație participativă în cadrul evenimentelor emblematice parte din programul cultural Timișoara 2023), împreună cu derularea a câte 5 interviuri semi-structurate și discuții informale cu reprezentanți ai diverselor categorii de public timișorean: studenți (cu vârsta până în 25 de ani), tineri și persoane aflate la vârsta de mijloc (25-45 de ani), persoane aflate la maturitate (45-65 de ani) și seniori (65 plus).
Din punct de vedere al direcțiilor de cercetare, analiza va avea în vedere percepțiile și semnificațiile pe care publicul timișorean le atribuie experienței de vizitatori/participanți la evenimentele culturale curente, în ce măsură există o nevoie specifică fiecărei categorii de vârstă și cum este aceasta împlinită prin propunerile parte din programul Timișoara Capitală Europeană a Culturii, ce schimbări aduce anul cultural 2023 în comunitățile din Timișoara și cum va arăta orașul odată ce toate aceste manifestări artistice se vor fi încheiat.
Viziunea articolului se va contura pe parcursul desfășurării cercetării, în funcție de datele colectate în timpul observației participative și a interviurilor derulate. Conform metodologiei de cercetare calitativă, sinteza finală și extrasele din conversații vor avea în vedere acel tip de informații care coincid în mărturiile celor intervievați și se corelează cu observațiile din teren, adică din cadrul evenimentelor destinate publicului larg la care intenționez să particip în persoană. Ipoteza de la care pornesc în această mini-cercetare vizează măsura în care evenimentele culturale parte din programul Timișoara Capitală Europeană a Culturii ating un alt tip de public decât cel deja amator, obișnuit cu scenele culturale din marile orașe. Cu alte cuvinte: reușește programul cultural din Timișoara 2023 să transceadă bulele și să ajungă la un public în mod normal neconsumator de artă și cultură?
Stilul materialului propus se traduce în ceea ce noi, la ISCOADA, am denumit ca fiind research-as storytelling, adică articole de popularizare a cercetărilor pentru publicul larg, accesibile și atractive, care, deși nu renunță la rigoarea științifică, au la bază o structură narativă, ușor de parcurs pentru cititorii nespecialiști în științele socio-umane. De asemenea, materialul propus comportă o dimensiune de mediere culturală: prin tematica abordată, spațiul de publicare (Platforma ISCOADA) și eșantionul de interviu, inițiativele culturale din Timișoara aduc împreună respondenți de vârste/generații diferite și sunt popularizate dincolo de granițele orașului, către o audiență națională.
Raluca Moșescu a absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice la SNSPA București, iar în anul 2019 și-a definitivat studiile masterale în Antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA, cu o teză despre noua spiritualitate în contextul festivalului de muzică electronică. A participat cu cercetări proprii și de echipă la conferințe de antropologie din cadrul SNSPA București și UBB Cluj.
În anul 2011 a organizat în București primul eveniment, un maraton cultural intitulat Zilele Independent 84, în colaborare cu Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane. Din anul 2019, este membru fondator al platformei ISCOADA, parte din echipa de redacție & hub-ul de cercetare în antropologie și științe conexe, unde coordonează comunicarea și activează ca cercetătoare și autoare de articole.
A colaborat ca cercetătoare asociată în diverse proiecte derulate de Asociația pentru Relații Comunitare (ARC), Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CERE), Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală, Centrul Cultural Clujean (CCC) și BRD Groupe Societe Generale. A contribuit ca asistent de cercetare la editarea tezei de doctorat Mihai Pop de la școala sociologică la școala etnologică – o biografie intelectuală, de drd. Rucsandra Pop. Din anul 2020, coordonează festivalul anual de performance și cultură domestică HomeFest, aflat la a 9-a ediție, în colaborare cu Asociația Homemade Culture. Din septembrie 2022, este președinte al Asociației Iscoada.
