Călătoria castorului Aristide este o poveste ecologică, dar și o poveste a reîntoarcerii în ținuturile strămoșilor. Este călătoria inițiatică a unui castor și a fiilor săi din Austria până în satul Brebu Nou, satul strămoșilor săi, cu intenția de a salva un râu poluat și pe ultimii locuitorii ai acestuia. Toate peripețiile prin care trec protagoniștii și toate mediile pe care le străbat de-a lungul Dunării și pe Timiș în sus, până în localitatea Brebu Nou, sunt și o ocazie de a înfățișa micilor cititori biodiversitatea, animalele care trăiesc în mediile acvatice și semi-acvatice, dar și cât de amenințate sunt aceste creaturi de intervențiile omului asupra mediului și de poluare.
Cartea își dorește, pe lângă demersul strict literar, să le prezinte copiilor acest animal uluitor, castorul, un animal cu un rol ecologic major, care contribuie direct la purificarea apelor râurilor și care poate remodela ecosistemele semi-acvatice, oferind conditii favorabile dezvoltării speciilor de plante si animale. Ca o mică istorie, castorii au dispărut din România o lungă perioadă. Cauza dispariției a fost vânătoarea intensivă pentru blană, carne și grăsime. Ultima atestare documentară a castorilor este de la sfârșitul secolului al XIX-lea. De curând însă s-a realizat repopularea cu castori a râurilor din România, cu efecte rapide și benefice pentru mediu.
Scrierea acestei cărți va presupune o documentare legată de istoria castorului, a arealului pe care acesta îl ocupă în prezent, precum și a legendelor și miturilor legate de el, în România și în alte țări europene. Pentru documentare voi apela la specialiști din domeniul ecologiei, conservării și etnografiei. Toate aceste informații și relatări vor fi triate, metabolizate în ficțiune și redate pe înțelesul copiilor într-o poveste plină de aventuri și umor, care se va întinde pe aproximativ o sută de pagini, și în mai multe capitole.
Cum știm, ecologia se află în centrul provocărilor cu care se confruntă societatea noastră. Pentru că lumea de mâine nu va mai fi cea de astăzi, este esențial să ajutăm generațiile tinere să conștientizeze necesitatea protecției mediului și a unei atitudini mai responsabile față de plante și animale, față de natură în general. Există mai multe modalități prin care putem face acest lucru, dar una dintre cele mai bune este prin intermediul poveștilor. Întărind atașamentul copilului față de natură și arătându-i cum să o protejeze, naștem în el dorința și și îi oferim cheile pentru conservarea mediului înconjurător. Cititul poveștilor care au ca protagoniști animale sau plante reprezintă o modalitate excelentă de a educa cu blândețe un copil în legătură cu protecția mediului.
Ministerul Educației din România a elaborat o strategie națională privind educația pentru schimbări climatice. Cu toate acestea, deși din 2013 au existat demersuri în a face educația ecologică disciplină obligatorie în curriculum național, acest lucru încă nu s-a întâmplat, iar educația ecologică a rămas o disciplină opțională sau parte a activităților desfășurate în timpul Săptămânii Verzi. Asta înseamnă că elevii români deprind noțiuni despre mediu și poluare fie de acasă, fie, dacă se ivește contextul, de la profesori sau învățători. Cu atât mai mult, cred că atelierele pe care le voi susține la Timișoara ca parte a rezidenței artistice vor reprezenta o oportunitate pentru elevii și publicul larg din acest oraș. Pe de o parte să întâlnească pe viu un scriitor de literatură pentru copii și, pe de altă parte să asculte o poveste care le poate schimba felul în care se raportează la natură.
