Evoluția culturală a Timișoarei, crede artistul vizual Alex Boca, nu poate fi înțeleasă fără o privire înapoi. Din 2016, când a scris pe zidul Facultății de Arte „Poftim cultură”, până la cei șapte ani de activitate ai spațiului independent Lapsus, parcursul său a fost unul al experimentului și al rezilienței. După o Retrospectivă și numeroase proiecte – de la târgul de artă Black Friday la programul FOCUS și hub-ul cultural Habitat Bastion 1 –, Alex Boca continuă să construiască spații pentru dialog, gândire critică și colaborare artistică. Pentru el, filosofia este o formă de educație a minții și a comunității: „Aș vrea să le deschid ochii copiilor, să înțeleagă de ce e capabilă o minte clară și structurată.” Despre orașul său, spune fără ocolișuri: „Timișoara e un loc unde inovația și cei mici trebuie să se zbată ca să facă față standardelor comerciale, politice, populare sau birocratice.”
Alex Boca, în anul 2016, ai realizat o intervenție pe zidul facultății de Artă din Timișoara cu un text: Poftim Cultură. Am găsit o fotografie într-un interviu pe care l-ai acordat platformei Revista Atelierul. Ești unul dintre fondatorii Lapsus, timp de șapte ani ați avut un spațiu de 30 mp la Fabrica Azur, însă eu v-am întâlnit la un moment dat funcționând în spațiul de la Fabrica de Țigarete. Încă de la prima acțiune a grupului, extrem de activi și de implicați artistic-social. Care era subtextul acelei intervenții pe zidul Facultății de Arte, în 2016? Iar dacă era ironic sau se dorea o critică a unei stări de lucruri/situații/încremeniri, Lapsus a fost (și) un răspuns?
Alex Boca: Intervenția „Poftim Cultură” a fost un prim strigăt de-al meu. Cred că lumea s-a identificat cu atitudinea aceea de revoltă, dar unii s-au și temut că e țintită și că are un scop critic - nu era de fapt orientată spre nimic specific. Expresia mai are două sensuri pentru mine: Primul: toți oamenii poftesc cultură și al doilea: ia niște cultură despre care să vorbești! Dacă ai văzut textul acela pe zid și te-a făcut să te gândești la ceva, sau dacă l-ai apreciat ca gest de curaj în majuscule de 2 m, eu mă bucur. Atunci, în 2016, eu n-am conștientizat că urma să fie „sloganul” meu ca manager cultural, deși nu-l mai strig, tot a rămas ca o motivație internă provenită dintr-o insatisfacție la cultura actuală și dintr-o dorință de creație continuă. Iar apoi cu spațiul Lapsus am poftit lumea la cultură între 2017-2024.
Recent, ați avut/punctat o Retrospectivă a celor 7 ani de existență a Lapsus, un parcurs artistic de la înființare până în 2025. Corespunde așteptărilor voastre pe care le-ați setat atunci?
Alex Boca: Nu ne-am setat așteptări vreodată, n-am avut un plan de termen lung pentru spațiul Lapsus, ci am vrut doar să existăm ca să experimentăm cu diferite formate de expoziții și să facem ce artă vrem noi. Consider că am trecut prin destulă incertitudine și instabilitate încât să învățăm mai mult, să ne adaptăm și să ne concentrăm pe ce aveam în față în prezent, sau cel mult pe perioade de câte un an. Doar acum, privind în urmă, văd ce linii creative au fost constante toți anii aceștia. N-a fost rău.
Am fost surprinși mereu de ceva nou – schimbări de membri/parteneri, vizibilitate redusă, COVID-19, birocrație, instabilitate financiară, incompetență proprie, dar a meritat s-o fac pentru că am avut un mediu liber în care am învățat, am experimentat cu practici noi (artă digitală și filosofie practică) și am dobândit un spirit rezilient.
Una dintre acțiunile/proiecte mai recente ale Lapsus a fost și Black Friday, târgul de artă care adună laolaltă lucrări și artiști.
Alex Boca: Da, distracție mare, mai ales când am văzut că publicul chiar răspunde la chemare! Prima ediție, cea din 2021, a fost un happening și un delir în care am revăzut foarte mulți prieteni și cunoscuți în Lapsus, dar și oameni noi aduși de curiozitate și de posibilitatea de a-și permite să cumpere artă. În acești 4 ani au ajuns foarte multe lucrări de la artiști locali în casele oamenilor prin noi, vândute cu prețuri accesibile în târguri unde a contat și dialogul, efervescența descoperirii și recunoașterea viziunilor creatorilor. Pentru mulți, e un început pe care mai-marile instituții sau organizații cu putere în oraș nu le oferă, deși ar putea.
Notezi pe profilul personal că îți place să „moșești idei”. Este ceea ce faci în cadrul Habitat, să ne referim la „consilierea filosofică, practica filosofică” despre care spui „cum o știm de la Platon şi Socrate: maieutică. E destul de distractivă și provocatoare, nu-mi văd viața fără ea și mă bucur mult când mai apare cineva interesat de idei și rațiune. Pentru asta am creat FOCUS – ca să împart cu alții ce am învățat din domeniul acesta pe care l-am descoperit acum 5 ani”. Pornim de la premisa că stăm prost în general cu „gândirea critică”, și ca efect al unui sistem educațional dezastruos care pregătește pe bandă rulantă „analfabeți funcționali”, aș reformula „analfabeți disfuncționali”, cât de relevant este ceea ce faceți voi în cadrul FOCUS?
Alex Boca: Pentru mine este foarte relevantă această activitate deoarece schimbă conștiința la un nivel profund. FOCUS este o oază de rațiune pentru cei care frecventează – aici învățăm să avem un limbaj clar, să conceptualizăm, să argumentăm, să structurăm idei și să ne răzgândim când ceva nu are sens. Toate acestea sunt funcții ale minții umane, care nu vine cu un manual de utilizare, ci trebuie să descoperim de ce este ea în stare. Țin atelierele acestea ca să mă conectez la alții, să adun idei, să scriu și să descopăr părți din realitate prin antrenamentul gândirii, ceea ce și întregește ființa, o relevă. Unii văd valoarea acestei practici și revin, dar eu regret că nu e mai populară filosofia pentru ce valoare poate să aducă umanității…
Încerc să promovez aici în Timișoara practica filosofică deoarece consider relevantă munca asupra propriei minți, oricine ai fi și orice meserie ai avea. Poate când vor „gusta” și alții din ce le poate oferi gândirea critică se vor reconecta cu ei înșiși. Însă majoritatea oamenilor consideră filosofia irelevantă, o asociază cu elitism, intelectualism și vrăjeală, dar asta doar fiindcă filosofia a fost prost reprezentată și nu a creat punți. Apoi mai sunt și cei cărora le este frică să gândească și să-și exprime ideile, sau au fost pedepsiți pentru asta.
V-ați gândit să vă întindeți cu acest FOCUS în școli?
Alex Boca: Da, am și fost în câteva școli locale când am făcut cursul de practică la Masteratul de Consiliere Filosofică de la UVT și am avut recepție pozitivă – se vedea pe chipurile copiilor cum încep să se miște rotițele din minte.
Aș vrea să mă duc mai frecvent în școli și să le deschid ochii copiilor, să înțeleagă de ce e capabilă o minte clară și structurată. Consider și că profesorii ar trebui instruiți să dobândească abilități de dialog și unelte cu care să intervină la copii de mici, indiferent de materia pe care o predau.
FOCUS poate fi un program care să amelioreze comunicarea atât între elevi, să-i învețe să pună întrebări și să producă idei, cât și între profesori, să-și gestioneze clasele și relațiile cu părinții.
Anul acesta, Lapsus a propus un program coerent și desfășurat pe mai multe direcții de dezvoltare – de la artă la filosofie, la gândire critică, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate. Habitat B1 este un hub cultural dedicat artei, educației, dialogului și întâlnirilor dintre artiști, organizații independente și public. Au trecut deja luni bune de când „navigați” în acest program. Dacă ar fi să tragi câteva concluzii până acum, care ar fi acestea?
Alex Boca: Este mult de lucru la crearea unei echipe și a unei comunități, la fel și la consolidarea relațiilor între organizații independente partenere, dar lumea a început să se prindă ce înseamnă hub cultural și cum ne putem ajuta reciproc. Văd și necesitatea transferului de know-how, de aceea tot încerc să creez cadre pentru tineri lucrători culturali, nu doar pentru artiști, ca să-și desfășoare activitatea. Am creat rezidențe, am dat micro-granturi, am oferit spațiu și sprijin noilor generații de organizatori și curatori – creez oportunitățile pe care mi le-aș fi dorit eu să le am acum 7-8 ani. Acestea trebuie să continue, Bastionul poate să devină un hub real pentru profesioniști culturali și artiști care să plănuiască proiecte și strategii pentru oraș împreună.
Cât de importante sau care este relevanța contactelor externe, al rezidențelor pentru Lapsus – fie că vorbim de rezidențe în Timișoara ori în afara Timișoarei?
Alex Boca: Schimbul și mobilitatea sunt mereu importante – să nu stai doar în același loc, să schimbi atmosfera și să te provoci jucând în deplasare. O rețea externă importantă, pentru mine, este comunitatea internațională de filosofi practicieni, cu care lucrez de câțiva ani și îi invit pe filosofii practicieni în Timișoara să țină ateliere, sau apelăm la ei online.
Sunt două cuvinte - și variantele lor, care apar frecvent în mediul artistic, în spațiul public – curator/curatoriat și mediator/mediere. Ce este atât de important în zona artistică care are nevoie de curatoriat/curatori și mediere/mediator?
Alex Boca: Curatorul este un îngrijitor al relațiilor din scenă și un selector – e alchimistul care combină spații, idei, oameni și resurse ca să facă un cocktail cultural. Curatorul este important deoarece în orice societate există aceste elemente pe care le-am enumerat aici, iar el le poate conecta; altfel, dacă nimeni nu le mișcă, ele se risipesc… Un curator resourceful poate face din r*hat bici dacă începe să pună piesele împreună.
Iar medierea este un prilej de dialog revelator. Eu nu sunt fan al medierii tip discurs și retorică de autor, ci consider că medierea ar putea fi mult mai eficientă dacă mediatorul ar deveni un întrebător socratic, care i-ar facilita omului înțelegerea prin interpretare. Dar ca să pui întrebări bune trebuie să te antrenezi, să nu-ți fie teamă că ai putea să-l faci pe om să gândească și să articuleze el idei, și să ai încredere în celălalt că poate ajunge la un înțeles clar
Ca să terminăm acest interviu tot cu o referință fotografică, de data asta din anul 2017, în curtea din spatele Facultății de Arte, am recunoscut locul, o siluetă aleargă fluturând un steag alb pe care scrie „Lapsus”, fotografia are ca text explicativ „Escape from Academia”, am dat peste ea într-un interviu din 2023, acordat de tine platformei Empower Art&Artists. O doză de rebeliune față de academism întotdeauna a dus arta mai departe, a eliberat-o din chingile formalismului. Dintr-un anumit punct de vedere, Timișoara a avut, și poate mai are, doza ei de „încremenire academică”, un anume provincialism, deși are o istorie de avangardă în spate – asta doar dacă ne-am referi la SIGMA, spre exemplu, sau efervescența anilor ‘90. Cum arată astăzi Timișoara, după un 2023 – Capitală Europeană a Culturii, după atâtea bienale și alte proiecte?
Alex Boca: Cred că Timișoara e mult mai pretențioasă cu ce dorește să consume, așa că e atrasă de activități mari, consacrate, din ce în ce mai mult. Abilitatea de a livra la scară spectaculoasă nu încurajează implicarea publicului în acțiuni creative la firul ierbii, ci mai degrabă în acțiuni de consum popular în masă și stat la cozi. Poate că perioade de austeritate în cultură susțin mai mult creativitatea la un nivel emergent, asta consider eu mai important decât să zici că ai văzut un mare artist la muzeu. Nu văd Timișoara avangardistă sau experimentalistă – din punctul meu de vedere este un oraș care a dorit succes și recunoaștere cu orice preț, pe care chiar le-a obținut, însă fără o deschidere spre dialog adevărat, fără structuri de promovare a artei, fără riscuri sau investiții în sisteme sustenabile, non-ierarhice. Timișoara e un loc unde inovația și cei mici trebuie să se zbată ca să facă față standardelor comerciale, politice, populare sau birocratice.
Interviu realizat de Daniela Rațiu, pentru Centrul de Proiecte.
