Proiectul Alexandrei Costea pornește de la ideea că cerul este un martor al pierderii, un spațiu afectiv suspendat deasupra caselor pierdute, al celor care au plecat, au fost forțați să plece sau au fost șterși din istorie – au ajuns sub cerul liber. Într-un context precum Timișoara, marcat de istorii ale mai multor culturi și transformări urbane sau sociale — cerul rămâne singura constantă vizuală, deasupra unei arhitecturi care se reconstruiește continuu și a unei memorii colective care se fragmentează. Alexandra Costea pornește de la o întrebare simplă, dar esențială: Cum arăta cerul în ziua în care ai plecat de acasă?, care deschide o conversație și un spațiu afectiv interlocutorului. Cerul este martorul tăcut al plecărilor, al rupturilor invizibile, al momentelor în care locul devine memorie, iar artista îl va cartografia poetic prin fotografie, prin poveștile locuitorilor Timișoarei și prin întregirea cercetării ca o expoziție în spațiul
Habitat B1.

Proiectul este, în esență, o cercetare artistică de psiho-geografie, cu o componentă documentară și participativă. Alexandra Costea va realiza o serie de interviuri cu persoane care, în decursul vieții, au trecut prin experiența pierderii unei locuințe – fie că a fost vorba despre evacuări, demolări, mutări forțate sau transformări urbane de pe teritoriul Banatului, al României și al țărilor învecinate. Alexandra Costea își propune să înțeleagă cum au fost resimțite tranzițiile la nivel personal și familial, de către generații diferite, care au trăit schimbări în perioade politico-sociale marcante. Un punct central al acestor investigații va fi interpretarea cerului ca poveste sau ca imagine – ea va întreba persoane din grupuri diferite, care au resimțit pierderea, despre cum arăta acesta în ziua în care au plecat. Răspunsurile lor vor genera o componentă sonoră care va însoți instalația finală. În paralel, va documenta vizual locurile care simbolizau acasă pentru ei, surprinzând ce este în prezent în acel spațiu – clădiri sau absența lor, natură sau alte elemente distinctive: pietre, ruine, case noi sau clădiri de patrimoniu. Va fotografia cerul în fiecare locație pentru o imagine a continuității, prin care va ancora vizual mărturia din prezent.

Expoziția finală va include fotografii imprimate pe piatră, imagini cu cerul, realizate cu tehnica cyanotipiei pe textile de mari dimensiuni – albastrul cerului devine o culoare melancolică prin tehnica propusă. O instalație în formă de cort – simbol al locuirii temporare, dar și al libertății sau al adaptabilității umane. Cortul va fi susținut simbolic de pietrele cu imagini (referință la stabilitate, memorie, ruine), iar în interior, vizitatorii vor putea răspunde și ei la întrebarea centrală a proiectului. Astfel, instalația devine un spațiu participativ, de reflecție și dialog. Sunet înregistrat cu fragmente din interviuri, care creează o prezență umană în cadrul expoziției, cu voci ale diferitelor persoane intervievate. Va iniția dialoguri despre schimbările orașului: hale demolate, cartiere dispărute sau reinventate, clădiri de patrimoniu sau spații transformate. Scopul este de a genera o punte între generații, unde fiecare să contribuie cu propria memorie afectivă a orașului — fie că vorbim despre o casă demolată sau o fabrică la care lucrau părinții, fie despre o curte cu trandafiri sau un șantier care i-a marcat în copilărie. Într-un timp marcat de instabilitate și fragmentare, proiect nu își propune să adâncească trauma relocării, ci să redea un sens pozitiv transformării. Nu este o lucrare despre dramatism, ci despre curajul de a regăsi un scop, despre reconectarea la ceilalți prin memorie și spațiu, despre cum putem găsi acasă în noi și în dialog cu ceilalți. Este o formă de arheologie emoțională, cu valențe sociale și estetice, prin care îmi doresc să ofer vizitatorilor nu doar o experiență vizuală, ci și una de introspecție și empatie colectivă.

Alexandra Costea este o artistă vizuală emergentă, originară din Brașov, care explorează intersecția dintre fotografie analog, tehnici alternative și noile media. A absolvit studii de master în fotografie și grafică în Timișoara, unde își continuă în prezent formarea în cadrul școlii doctorale, consolidându-și practica artistică centrată pe memorie afectivă și mediu. Lucrările Alexandrei Costea pornesc de la observații intime legate de natură, memorie și identitate, folosind materiale precum piatra, bumbacul sau procedee precum cyanotipia, emulsie lichidă ori imprimare cu sare, pentru a crea lucrări cu aspecte care rememorează istoria, sau au o nostalgie conștientă. Este interesată de modul în care tehnica și afectul uman se întâlnesc și generează percepții asupra prezentului sau trecutului.

În opera sa, artista propune o reflecție poetică asupra realității și a spațiului interior, documentând procesul prin interviuri, fotografie și instalații. A expus în contexte internaționale și naționale, printre care Muzeul Brukenthal (Sibiu), Art Safari (București), Raft Gallery (Timișoara), Oulu Urban Center (Finlanda), Médiathèque Intercommunale André-Labarrère (Franța), House of Army (Macedonia) și în cadrul Post Digital Intersections, FUSION AIR, Diploma Festival și ZRNO. Proiectele sale au fost incluse în publicații și canale media precum IQads, Forbes, TVR Cultural, Radio România Cultural, Observator Cultural și Contemporary Establishment. În prezent colaborează cu UVT Art Center - Galeria cu Platani, LAPSUS și habitat B1, fiind activă și implicată în scena artistică locală.

Responsabilitatea pentru conținutul textelor, fotografiilor și materialelor prezentate pe această pagină aparține exclusiv organizatorului evenimentului. Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara nu își asumă răspunderea pentru acuratețea, veridicitatea sau drepturile de autor aferente acestora.