Alexandru Ciobotă s-a născut la Alba-Iulia în 1981, a copilărit în comunitatea mocănimii din Zlatna, județul Alba și mai târziu la Reșița, în Banatul Montan, unde a urmat cursurile Colegiului Național Traian Lalescu, clasa de matematică-informatică. A absolvit în 2005 specializarea Peisagistica la Horticultură (USAMBT) și în 2009 masterul de urbanism la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara (UPT). Si-a desăvârșit formarea în cadrul studiilor doctorale, în analiza peisajului cultural rural din perspectiva reprezentărilor mentale și temporale, a practicilor constructive și agricole și a diverselor relații intracomunitare, studii pe care le-a încheiat cu susținerea tezei de doctorat în martie 2021. Alexandru Ciobotă utilizează conceptul de peisaj ca instrument de înțelegere a raporturilor om-natură. În practica sa, cunoașterea dobândită academic se îmbină creativ în gesturi de intervenție în peisaj în cadrul unor cercetări, ateliere participative sau curatoriat de peisaj. Experiența de peste 19 ani în cadrul unei palete variate de proiecte l-a convins că peisajele culturale, deopotrivă cele cu valoare excepțională, dar și peisajele uzuale, de zi cu zi, sunt esențiale în înțelegerea lumii.
Notorietatea horticolă a Banatului la începutul secolului la XX-lea se constituie în jurul trandafirilor, în această perioadă fiind cultivați peste jumătate de milion de trandafiri anual (Borza, 1942) și culminează cu înființarea în 1928 a Rozariului Timișoara sub îndrumarea marelui rozist Arpad Mühle în colaborare cu grădinarul-șef al municipiului, Mihai Demetrovici. Administrația vremii sprijină „intreprinderea culturală” atribuind rozariului un teren, ce avea să devină Parcul Rozelor. Colecția s-a constituit prin donații benevole ale diverșilor cultivatori locali, în 1934 ajungând să dețină peste 1400 de soiuri de trandafiri (Borza, 1942). În 1940, colecția de roze se afla în grija Institutului Botanic din Cluj (Kakucs, 2015) și datorită războiului a suferit pierderi majore. Adresându-se unei teme patrimoniale, mobilitatea își propune să refacă legăturile bazate pe cunoaștere științifică cu câteva colecții genetice notorii din această zonă a Europei (Ungaria, Slovacia și Germania). Pe de altă parte, poate cel mai important deziderat este readucerea în contemporan, în colecții științifice locale, în parteneriat cu Universitatea de Științele Vieții Regele Mihai I Timișoara a minim 3 soiuri de trandafiri produse de Arpad Mühle și propagarea genetică sau clasică a soiurilor la nivel local. Astfel, mobilitatea poate fi interpretată ca gest de reparație a uitării noastre față de acest patrimoniu identitar, cu o notă de optimism în restartarea unei abordări sistematice a colecției de roze cu care Timișoara se identifică.
Mobilitatea se va desfășura sub forma unui tur tematic de 10 zile pentru vizitarea a trei colecții de roze din trei țări diferite: Ungaria, Slovacia și Germania. Colecția de Roze Budatétény, Budapesta, Ungaria, iunie 2024 (4 zile); Győry Szilveszter colecție privată de roze, Dunajská Streda, Slovacia, iunie 2024 (2 zile); Rozariul European Sangerhausen, Sangerhausen, Germania, iunie 2024 (4 zile). Colecția de Roze Budatétény (Hu), cea mai mare colecție de gene a Ungariei și se află în proprietatea MATE, Institutul de Arhitectura Peisajului, Planificare Urbană și Arta Grădinilor din Budapesta. Grădina se desfășoară pe o suprafață de 2,5 hectare și conține 1006 varietăți și tipuri de trandafiri, având în prezent peste 7000 de tulpini în colecție. Obiectivul colecției este de a conserva varietăți de trandafiri ce au dispărut deja din circuitul public, devenind o sursă de propagare a genelor global.
